Constituția Germaniei pe Romanește

Cate stele merita presa?3 Votes

Legea fundamentală a Republicii Federale Germania Prezentare generală

Primele 19 Articole aici:

CAPITOLUL I

Drepturile fundamentale

Art. 1. Demnitatea umană – drepturile omului – forța obligatorie a drepturilor fundamentale

  1. Demnitatea umană este inviolabilă. Respectarea și protejarea acesteia reprezintă obligația tuturor autorităților statului.
  2. Poporul german recunoaște că drepturile omului, inviolabile și inalienabile, reprezintă baza fiecărei comunități, a păcii și a justiției în lume.
  3. Drepturile fundamentale menţionate mai jos sunt obligatorii pentru puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească, ca drept aplicabil în mod nemijlocit.

Art. 2. Libertățile personale

  1. Fiecare persoană are dreptul la libera dezvoltare a personalității sale, atât timp cât nu încalcă drepturile altora sau nu contravine ordinii constituționale sau bunelor moravuri.
  2. Orice persoană are dreptul la viaţă și integritate fizică. Libertatea persoanei este inviolabilă. Aceste drepturi pot fi restrânse doar în baza legii.

Art. 3. Egalitatea în fața legii

  1. Toți oamenii sunt egali în faţa legii.
  2. Bărbații și femeile se bucură de drepturi egale. Statul promovează transpunerea
    efectivă în practică a drepturilor egale pentru femei și bărbați și ia măsuri pentru eliminarea dezavantajelor existente.
  3. Nicio persoană nu poate fi favorizată sau defavorizată pe motive de sex, filiație, rasă, limbă, țară și origine, credință sau opinii politice ori religioase. Nicio persoană nu poate fi defavorizată din cauza invalidității.

Art. 4. libertatea de credință și conștiință

  1. Libertatea de credință și de conștiință, cât și libertatea de profesiune a unui crez religios sau filosofic sunt inviolabile.
  2. Practicarea liberă a religiei este garantată. Nicio persoană nu poate fi obligată, împotriva conștiinței sale, să efectueze serviciul militar care implică folosirea armelor. Detaliile se reglementează printr-o lege federală.

Art. 5. Libertatea de exprimare, artele și științele

  1. Fiecare persoană are dreptul să-și exprime liber opiniile, să le disemineze verbal, în scris și prin imagini și să se informeze, în mod nestingherit, din surse general accesibile. Libertatea presei și libertatea de informare, prin intermediul programelor de radio și de televiziune și al filmelor, sunt garantate. Nu există cenzură.
  2. Aceste drepturi sunt limitate de dispozițiile dreptului comun, de dispozițiile pentru protecția tinerilor și de dreptul la onoarea persoanei.
  3. Artele și științele, cercetarea și învățământul sunt libere. Libertatea de a preda nu exonerează nicio persoană de supunerea față de Constituție.

Art. 6. Căsătoria – familia – copiii

  1. Căsătoria și familia se bucură de protecția specială a statului.
  2. Creșterea și educarea copiilor reprezintă dreptul natural al părinților și o
    obligație ce le revine cu prioritate. Statul îi supraveghează în îndeplinirea acestei
    obligații.
  3. Copiii pot fi separați de familie, împotriva voinței părinților sau tutorilor acestora, doar în baza legii și doar dacă părinții sau tutorii nu-și îndeplinesc obligațiile ori dacă copiii se află în pericol de a fi abandonaţi din alte motive.
  4. Fiecare mamă are dreptul la protecție și îngrijire din partea comunității.
  5. Copiilor nelegitimi li se acordă, prin lege, aceleași oportunități pentru dezvoltare fizică și mentală și pentru statutul social ca și copiilor din căsătorie.

Art. 7. Sistemul educațional

  1. Întregul sistem educațional se află sub supravegherea statului.
  2. Părinții și tutorii au dreptul să decidă asupra participării copiilor aflați în grija lor la învăţământul religios.
  3. Instruirea religioasă face parte din programa școlară normală a școlilor de stat, cu excepția școlilor laice. Fără a aduce atingere dreptului de supraveghere al statului, instruirea religioasă se face conform doctrinelor comunității religioase în cauză. Profesorii nu pot fi obligați să ofere instruire religioasă împotriva voinței lor.
  4. Dreptul de a înființa școli private este garantat. Școlile private care servesc ca alternativă la școlile de stat au nevoie de aprobarea statului și se supun legilor landului. Această aprobare este acordată dacă școlile private nu sunt inferioare școlilor de stat în ceea ce privește obiectivele lor educaționale, dotările sau pregătirea profesională a cadrelor didactice și dacă nu se favorizează astfel discriminarea elevilor în funcție de veniturile părinților lor. Aprobarea este respinsă dacă situația economică și juridică a cadrelor didactice nu este asigurată în mod adecvat.
  5. O școală elementară privată este aprobată doar dacă autoritatea educațională consideră că aceasta servește unui interes pedagogic special sau dacă, la solicitarea părinților sau a tutorilor, aceasta urmează a fi înființată ca o școală confesională sau interconfesională ori ca o școală bazată pe o filosofie aparte și dacă în municipiu nu mai există o altă școală elementară de stat de acest tip.
  6. Școlile pregătitoare sunt eliminate.

Art. 8. Libertatea de întrunire

  1. Toți cetățenii germani au dreptul să se întrunească pașnic și neînarmați, fără notificare sau autorizare prealabile.
  2. În cazul întrunirilor în aer liber, acest drept poate fi limitat prin lege sau în
    baza legii.

Art. 9. Libertatea de asociere

  1. Toți cetățenii germani au dreptul să formeze societăți și alte asociații.
  2. Asociațiile ale căror obiective sau activități contravin dreptului penal sau
    care sunt îndreptate împotriva ordinii constituționale ori principiului cooperării
    internaționale sunt interzise.
  3. Dreptul de a întemeia asociații pentru protecția și îmbunătățirea condițiilor
    de lucru și economice este garantat fiecărei persoane și fiecărei ocupații
    sau profesii. Acordurile care restrâng sau încalcă acest drept sunt nule; măsurile
    luate în acest scop sunt ilegale. Măsurile luate conform articolului 12a, alineatelor
    2 și 3 din articolul 35, alineatului 4 din articolul 87a sau articolului 91 nu pot
    fi îndreptate împotriva conflictelor de muncă dintre asociații, în sensul primei
    teze a acestui alineat, pentru protejarea și îmbunătățirea condițiilor de muncă și
    economice.

Art. 10. Secretul corespondenței, al poștei și telecomunicațiilor

  1. Secretul corespondenței, al poștei și telecomunicațiilor este inviolabil.
  2. Restricțiile pot fi impuse doar conform legii. Dacă restricția servește la
    protejarea ordinii democratice libere sau a existenței ori a securității Federației
    sau a unui land, legea poate prevedea ca persoana afectată să nu fie informată
    asupra restricției și ca recursul la acțiunea în instanță să fie înlocuit cu o investigaţie
    a cazului de autoritățile şi instituțiile auxiliare instituite de legislativ.

Art. 11. Libera circulație

  1. Toți cetățenii germani se bucură de libera circulaţie pe întreg teritoriul
    federal.
  2. Acest drept nu poate fi restrâns decât prin lege și doar în cazurile în care
    absența mijloacelor adecvate de întreținere reprezintă o povară pentru comunitate
    sau în care respectiva restrângere este necesară pentru prevenirea unui pericol
    iminent la adresa existenței sau a ordinii democratice libere a Federației ori a
    landului, pentru combaterea riscului unei epidemii, pentru răspunsul în cazul
    unui accident grav sau dezastru natural, pentru protejarea tinerilor împotriva
    neglijării grave sau pentru prevenirea infracțiunilor.

Art. 12. Libertatea profesiei

  1. Toți cetățenii germani au dreptul să-și aleagă liber ocupația sau profesia,
    locul de muncă și locul de formare. Practicarea unei ocupații sau profesii poate
    fi reglementată prin lege.
  2. Niciunei persoane nu i se poate cere să presteze o anumită muncă, decât în
    cadrul unei obligații tradiționale de serviciu în folosul comunității, care se aplică
    tuturor, în mod general și echitabil.
  3. Munca forțată nu este permisă decât ca urmare a unei pedepse privative
    de libertate pronunţate pe cale judiciară.

Art. 12a. Serviciul militar obligatoriu și serviciul civil alternativ

  1. Bărbaților care au împlinit vârsta de 18 ani li se poate cere să se încorporeze
    în cadrul forțele armate, al Poliției Federale de Frontieră sau într-o organizație de
    apărare civilă.
  2. Orice persoană care, din motive de conștiință, refuză să efectueze serviciul
    militar care implică folosirea armelor, poate fi obligată să îndeplinească
    un serviciu alternativ. Durata serviciului alternativ nu trebuie să depășească
    durata serviciului militar. Detaliile sunt reglementate prin lege fără a prejudicia
    libertatea de conștiință și cu posibilitatea serviciului alternativ fără legătură cu
    organizaţiile forţelor armate şi ale Poliției Federale de Frontieră.
  3. Atunci când este în vigoare starea de apărare, persoanele supuse serviciului militar obligatoriu, care nu sunt chemate să efectueze serviciul conform alineatului 1 sau 2 din acest articol, pot fi repartizate, prin lege, să lucreze în cadrul serviciilor civile de apărare, inclusiv protecția populației civile; acestea pot fi repartizate să lucreze în sectorul public, doar în scopul executării funcțiilor poliției sau a altor funcții suverane ale administrației publice, care pot fi executate doar de persoanele angajate în serviciul public. Serviciul specificat în prima teză a acestui alineat poate include servicii în cadrul forțelor armate, în aprovizionarea cu echipamente militare sau în cadrul autorităților administrației publice; repartizarea pentru prestarea de servicii legate de aprovizionarea și deservirea populației civile este permisă doar în vederea îndeplinirii cerințelor de bază ale populației sau a garantării siguranței acesteia.
  4. Dacă, pe durata unei stări de apărare, nevoia de servicii civile în sistemul
    de sănătate publică sau în spitalele militare nu poate fi satisfăcută pe bază de
    voluntariat, femeile cu vârsta între 18 și 25 de ani pot fi chemate să presteze
    respectivele servicii în baza legii. Acestora nu li se poate cere, sub nicio formă, să
    presteze un serviciu care implică folosirea armelor.
  5. Înaintea apariției stării de apărare, repartizările în temeiul alineatului 3
    al acestui articol pot fi efectuate doar dacă sunt îndeplinite cerințele alineatului
    1 al articolului 80a. În vederea pregătirii pentru prestarea serviciilor în temeiul
    alineatului 3 al acestui articol, care necesită cunoștințe sau competențe speciale,
    participarea la cursuri de formare poate fi impusă prin lege. În acest caz, nu se
    aplică prima teză a acestui alineat.
  6. Dacă, pe durata unei stări de apărare, nevoia de lucrători în domeniile
    specificate în a doua teză a alineatului 3 a acestui articol nu poate fi acoperită
    pe bază de voluntariat, dreptul cetățenilor germani de a-și abandona ocupația
    sau locul de muncă poate fi limitat delege, în vederea satisfacerii acestei nevoi.
    Înaintea apariției stării de apărare, prima teză din alineatul 5 al acestui articol se aplică mutatis mutandis.

Art. 13. Inviolabilitatea domiciliului

  1. Domiciliul este inviolabil.
  2. Perchezițiile pot fi autorizate doar de un judecător sau, în cazul în care nu
    suportă amânare, de autoritățile desemnate prin lege și pot fi efectuate doar în
    maniera prevăzută de lege.
  3. Dacă anumite elemente de fapt justifică suspiciunea că o persoană a comis
    o infracțiune foarte gravă, definită în mod expres prin lege, se pot folosi mijloace
    tehnice de supraveghere acustică a domiciliului în care se presupune că locuiește
    suspectul, conform ordinului judecătoresc, în scopul urmăririi infracțiunii, cu
    condiția ca metodele alternative de investigare a chestiunii să fie disproporționat
    de dificile sau sortite eşecului. Autorizația se acordă pentru o perioadă limitată
    de timp. Ordinul este emis de un complet alcătuit din trei judecători. În cazuri
    care nu suportă amânare, ordinul poate fi emis și de un singur judecător.
  4. Pentru prevenirea pericolelor la adresa siguranței publice, în special
    a pericolelor la adresa vieții sau a publicului, se pot folosi mijloace tehnice de
    686 Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
    supraveghere a domiciliului, doar în baza unui ordin judecătoresc. În cazul
    în care nu suportă amânare, aceste măsuri pot fi ordonate și de alte autorități
    desemnate prin lege; hotărârea judecătorească se obține ulterior, fără întârziere.
  5. Dacă se au în vedere mijloace tehnice doar pentru protecția persoanelor
    care se află în mod oficial la domiciliu, măsura poate fi ordonată de o autoritate
    desemnată prin lege. Informațiile astfel obținute pot fi folosite doar în scopurile
    urmăririi penale sau pentru prevenirea pericolului și doar dacă legalitatea
    măsurii a fost stabilită anterior de un judecător; în cazul îm care nu suportă
    amânare, hotărârea judecătorească se obține ulterior, fără întârziere.
  6. Guvernul Federal informează anual Bundestagul cu privire la folosirea
    mijloacelor tehnice, conform alineatului 3, și la problemele ce țin de competența
    Federației, conform alineatului 4, și în măsura în care aprobarea judiciară este
    necesară, conform alineatului 5 al acestui articol. Un complet ales de Bundestag
    exercită supravegherea parlamentară pe baza acestui raport. landul exercită o
    supraveghere parlamentară comparabilă.
  7. Interferențele și restricțiile sunt permise doar pentru prevenirea unui
    pericol la adresa publicului sau a vieții unei persoane ori, conform legii, pentru
    prevenirea unui pericol iminent la adresa siguranței și ordinii publice, în special
    pentru diminuarea crizei de locuințe, combaterea riscului de epidemie sau
    protejarea tinerilor aflați în situații de risc.

Art. 14. Proprietatea – dreptul de moștenire – exproprierea

  1. Proprietatea și dreptul de moștenire sunt garantate. Conținutul și limitele
    acestora sunt stabilite prin lege.
  2. Proprietatea presupune obligații. Utilizarea acesteia servește totodată
    binelui public.
  3. Exproprierea este permisă doar pentru binele public. Aceasta poate fi ordonată
    doar în baza legii, care stabilește natura și mărimea despăgubirii. Respectiva
    despăgubire este stabilită prin realizarea unui echilibru echitabil între
    interesul public și interesele persoanelor afectate. În caz de dispută referitoare la
    cuantumul despăgubirii, se poate recurge la instanțele ordinare.

Art. 15. Naționalizarea

Proprietatea funciară, resursele naturale și mijloacele de producție pot fi
transferate proprietatea publică sau alte forme de întreprindere publică, în
scopul naționalizării, printr-o lege care stabilește natura și mărimea despăgubirii.
Referitor la despăgubirea respectivă, tezele a treia și a patra din alineatul 3 al
articolului 14 se aplică mutatis mutandis.

Art. 16. Cetățenie – extrădare

  1. Cetăţenia germană nu poate fi retrasă. Cetățenia se poate pierde doar în
    baza legii, iar, împotriva voinței persoanei afectate, doar dacă aceasta nu devine
    apatridă ca urmare a acestui fapt.
  2. Niciun cetățean german nu poate fi extrădat într-o țară străină. Legea poate conține prevederi contrare în privința extrădării într-un stat membru al Uniunii Europene sau o instanță internațională, cu condiția respectării statului de drept.

Art. 16a. Dreptul la azil

  1. Persoanele persecutate pe motive politice au drept la azil.
  2. Alineatul 1 al acestui articol nu poate fi invocat de o persoană care intră
    pe teritoriul federal dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt
    stat terț în care se aplică Convenția privind statutul refugiaților și Convenția
    pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Statele din
    afara Comunităților Europene cărora li se aplică criteriile din prima teză a acestui
    alineat sunt specificate printr-o lege care necesită acordul Bundesratului. În cazurile
    menționate în prima teză a acestui alineat, măsurile pentru încetarea șederii
    solicitantului pot fi aplicate fără legătură cu vreo acțiune în justiție introdusă
    împotriva acestuia.
  3. Printr-o lege care necesită acordul Bundesratului se pot specifica statele
    în care se deduce, în mod sigur, că nu există persecuție politică sau pedepse ori
    tratamente inumane sau degradante, pe baza legilor acestora, a practicilor de
    asigurare a respectării legislației și a condițiilor politice generale. Se prezumă
    că un cetățean străin dintr-un asemenea stat nu este persecutat, atât timp cât
    nu aduce dovezi care să demonstreze că, împotriva acestei prezumţii, el este
    persecutat din motive politice.
  4. În cazurile specificate în alineatul 3 din acest articol și în alte cazuri care
    sunt complet nefondate sau considerate a fi complet nefondate, punerea în aplicare
    a măsurilor pentru încetarea șederii unui solicitant poate fi suspendată de
    o instanță, dacă există dubii serioase în legătură cu legalitatea acestora; scopul
    controlului poate fi limitat, iar obiecțiile formulate cu întârziere pot fi ignorate.
    Detaliile sunt stabilite prin lege.
  5. Alineatele 1 până la 4 ale acestui articol nu exclud încheierea acordurilor
    internaționale dintre statele membre ale Uniunii Europene sau cu acele state
    terțe care, ținând cont de obligațiile rezultate din Convenția privind statutul
    refugiaților și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
    fundamentale, a căror aplicare trebuie asigurată în statele contractante, adoptă
    reguli ce le conferă competență să decidă asupra cererilor de azil, inclusiv
    recunoașterea reciprocă a deciziilor în materie de azil.

Art. 17. Dreptul de a adresa petiții

Fiecare persoană are dreptul de a adresa, individual sau împreună cu alții,
cereri scrise sau plângeri autoritățile competente și legiuitor.

Art. 17a. Restrângerea drepturilor fundamentale în anumite cazuri

  1. Legile referitoare la serviciul militar și cel alternativ pot prevedea ca
    dreptul fundamental al membrilor forțelor armate și ai serviciului alternativ de a-și exprima liber și disemina opiniile verbal, în scris și prin imagini (prima clauză din alineatul 1 al articolului 5), dreptul fundamental de întrunire (articolul 8) și dreptul de a adresa petiții (articolul 17), atât timp cât permite depunerea de cereri sau plângeri împreună cu alții, să fie restrânse pe durata serviciului militar sau alternativ.
  2. Legile referitoare la apărare, inclusiv protecția populației civile, pot prevedea
    limitarea drepturilor fundamentale la libera circulație (articolul 11) și la
    inviolabilitatea domiciliului (articolul 13).

Art. 18. Pierderea drepturilor fundamentale

Orice persoană care abuzează de libertatea de exprimare, în special libertatea
presei (alineatul 1 din articolul 5), libertatea de predare (alineatul 3 din articolul
5), libertatea de întrunire (Articolul 8), libertatea de asociere (Articolul 9),
confidențialitatea corespondenței, a poștei și a telecomunicațiilor (Articolul
10), drepturile de proprietate (Articolul 14) sau dreptul la azil (Articolul 16a),
pentru a lupta împotriva ordinii democratice libere, își pierde aceste drepturi
fundamentale. Pierderea acestor drepturi și durata acesteia sunt stabilite de
Curtea Constituțională Federală.

Art. 19. Restrângerea drepturilor fundamentale – căi de atac legale

  1. În măsura în care, conform acestei Legi fundamentale, un drept fundamental
    poate fi restrâns în temeiul legii, respectiva lege se aplică în general și
    nu doar unui anumit caz. În plus, legea trebuie să specifice dreptul fundamental
    afectat și articolul în care este consacrat.
  2. În niciun caz nu poate fi afectat un drept fundamental în esența sa.
  3. Drepturile fundamentale se aplică și persoanelor juridice din ţară, în
    măsura în care natura acestor drepturi o permite.
  4. Dacă drepturile unei persoane sunt încălcate de o autoritate publică, persoana
    se poate adresa instanțelor. Dacă nu s-a stabilit altă jurisdicție, se va recurge
    la instanțele ordinare. A doua teză a alineatului 2 din articolul 10 nu este
    afectată de acest alineat.
Cate stele merita presa?3 Votes
erichmocanu

a început munca de jurnalist după ce a observat ca abuzul asupra cetățeanului si sclavia este peste tot. Erich Mocanu este unul din fondatorii organizației AEBS.org, organizație germana-romana ce se ocupa de apărarea drepturilor omului si combaterea acestor fapte. emTV si-a propus sa facă public toate aceste fapte, pentru a arata ca realitatea este cu totul alta si nu așa cum ne mint politicienii. Hai si pe: https://facebook.com/erichmocanu Whatsapp: https://chat.whatsapp.com/JhBQgMpmb836KaKOpstNuM Twitch: https://twitch.com/erichoficial TikTok: https://tiktok.com/@erichmocanu