Perioade legale de preaviz după 5, 10 sau 20 de ani în cadrul companiei

În cazul unei notificări corespunzătoare de încetare a contractului, trebuie respectate termenele limită. Acestea depind, printre altele, de vechimea în cadrul societății.

În cazul în care angajatorul sau angajatul dorește să rezilieze unilateral contractul de muncă, o notificare de reziliere va fi utilă. De exemplu, este posibilă rezilierea extraordinară sau ordinară. Pentru prima, trebuie să existe motive serioase care fac colaborarea inacceptabilă pentru una dintre părți. Dacă nu există astfel de motive, contractul poate fi anulat în orice moment. Cu toate acestea, trebuie respectate anumite reguli.

Perioadele de preaviz se bazează pe următorii factori:

  • Contract de muncă,
  • Contract colectiv de muncă/acord de societate sau
  • Legea

Potrivit UE.legal, trebuie mai întâi să se clarifice dacă se aplică o convenție colectivă. În acest caz, termenele de preaviz specificate în acesta au prioritate. Cu toate acestea, dacă în contractul de muncă a fost convenită o perioadă de preaviz mai favorabilă – și anume, adesea una mai lungă – aceasta se aplică. Aceasta rezultă din principiul favorabilității.

Protecția împotriva concedierii se aplică angajaților dacă raportul de muncă a existat mai mult de șase luni – fără întrerupere. Este irelevant dacă angajatul a lucrat sau nu în acest timp, potrivit portalului UE.legal. Dimensiunea companiei este, de asemenea, decisivă pentru Legea privind protecția împotriva concedierii, astfel încât legea se aplică companiilor cu mai mult de zece angajați.

În cazul în care contractul de muncă nu prevede nicio perioadă de preaviz sau nu se face nicio referire la perioada legală de preaviz, se aplică Codul civil german (BGB, §622). Rezultă următoarele:

  • Raportul de muncă poate fi reziliat cu un preaviz de patru săptămâni până la data de 15 sau până la sfârșitul lunii calendaristice.
  • Perioada de probă nu poate depăși șase luni. În timpul acestei perioade, raportul de muncă poate fi reziliat în termen de două săptămâni.
  • Perioadele de preaviz mai scurte pot fi convenite în contractele individuale dacă angajatul a angajat doar personal temporar (maximum trei luni).
  1. a împlinit doi ani, cu o lună înainte de sfârșitul unei luni calendaristice;
  2. a împlinit cinci ani, cu două luni înainte de sfârșitul unei luni calendaristice;
  3. a împlinit opt ani, cu trei luni înainte de sfârșitul unei luni calendaristice;
  4. a împlinit zece ani, cu patru luni înainte de sfârșitul unei luni calendaristice;
  5. a împlinit doisprezece ani, cu cinci luni înainte de sfârșitul unei luni calendaristice;
  6. a împlinit cincisprezece ani, cu șase luni înainte de sfârșitul unei luni calendaristice;
  7. a împlinit douăzeci de ani, cu șapte luni înainte de sfârșitul unei luni calendaristice.

Perioada minimă de preaviz de patru săptămâni se aplică în continuare angajaților, însă contractul de muncă poate conține clauze care prelungesc perioada de preaviz și pentru angajați. Prin urmare, poate fi legal ca perioadele de preaviz menționate mai sus să fie prelungite și pentru angajați, conform portalului UE.legal.