17 orașe din România s-au înscris în proiectul „Cities race to zero” (Orașele care aleargă către zero), ceea ce reprezintă „distrugerea Fermierilor, distrugerea Taranului, distrugerea industriei”.
În total, este vorba despre 1 143 de orașe din întreaga lume, iar din România s-au înscris 17:
- Aiud
- Alba Iulia
- Bârlad
- Botoșani
- Brașov
- Buzău
- Câmpina
- Cluj-Napoca
- Constanța
- Iași
- Lugoj
- Moinești
- Petroșani
- Pitești
- Suceava
- Tulcea
- Zalău
Practic, ținta orașelor (lista integrală, aici) care s-au înscris în acest program este reducerea zero-net emisii de CO2 până în 2040, printr-o serie de măsuri.
Conform siteului oficial, orașele care s-au înscris în proiect s-au angajat să respecte patru principii, după cum urmează:
- 1) Să recunoască urgența climatică globală
- 2) să mențină încălzirea globală sub ținta de 1,5 grade Celsius stabilită de Acordul de la Paris
- 3) Să se angajeze să pună „acțiunile inclusive climate în centrul tuturor deciziilor ce țin de urbanism, pentru a crea comunități echitabile și înfloritoare pentru toată lumea”.
- 4) Să invite partenerii – lideri politici, economici, sindicali și societate civilă – să recunoască urgența climatică
Ceea ce trebuie să facă, în mod concret, orașele participante la acest proiect este detaliat într-un document denumit „Viitorul Consumului Uman într-o lume de 1,5 grade”, cu aluzie la limitarea creșterii temperaturii globale cu 1,5 grade Celsius.
Documentul le indică primarilor și liderilor comunităților înscriși în program cum pot reduce emisiile, prin „scăderea consumului de mâncare, clădiri și infrastructură, transport privat, aviație, haine, textile, electronice și aparate casnice” (pagina 20).
Astfel, în ceea ce privește hainele, locuitorii Clujului, Iașiului sau Sucevei trebuie să reducă cantitatea de haine noi cumpărate în fiecare an. Până în 2030, emisiile produse de hainele noi trebuie reduse cu 39%, iar până în 2050 acest procent trebuie să ajungă la 66%! Este interesant cum se va aplica o asemenea strategie într-un oraș ca Petroșani, extrem de sărac, fără industrie și unde majoritatea oamenilor nu-și permit deja, haine noi.
În ceea ce privește mâncarea, oamenii din aceste orașe vor trebui să scadă consumul de carne și de produse lactate. Până în 2030 aceste reduceri în consumul de mâncare trebuie să ducă la reducerea emisiilor cu 36%, în timp ce până în 2050 procentul trebuie să fie de 60%.
În ceea ce privește transportul, obiectivul este clar: reducerea numărului de posesori de mașini. Apoi, urmează creșterea duratei de viață a mașinilor și sporirea eficienței materialelor din care sunt construite. Până în 2050, emisiile produse de mașini trebuie să scadă cu 39%, dar realizatorii documentului precizează că prin simpla eliminare a numărului de posesori de autovehicule, emisiile de CO2 ar scădea cu 31%, indicând clar calea de urmat.
La pagina 21, autorii documentului subliniază că pentru realizarea obiectivului de reducere a emisiilor, „este critic ca schimbări comportamentale în masă trebuie să se producă în cel mai scurt timp și ca guvernele să susțină o tranziție rapidă la un consum mai sustenabil prin politici de stimulare și noi modele de afaceri”.
În acest context, merită reamintit că Parlamentul României a adoptat, în primăvară, Legea Mobilității Urbane durabile. Prevederile acestui act normativ vor deveni obligatorii pentru toată țara, din 2026.
Legea Mobilității Urbane durabile este concepută exact după obiectivele trasate în programul „Cities Race to Zero”, în ceea ce privește transportul, respectiv: reducerea numărului de posesori de autoturisme, folosirea transportului în comun, folosirea mai intensivă a construcțiilor existente în dauna celor noi, restricții de circulație.
Toate aceste schimbări radicale din viața noastră sunt bazate pe presupunerea că există o „urgență climatică”. Reamintim că anul trecut, peste 1100 de oameni de știință, inclusiv un câștigător al premiului Nobel au semnat un document în care afirmau că nu există o asemenea urgență climatică.
Recent, Dr. John Clauser, câștigător al premiului NOBEL în 2022 pentru fizică, a afirmat răspicat că „NU există o criză climatică și schimbările climatice NU provoacă fenomene meteo extreme”
Reamintim, pentru cei care nu-și amintesc, că politicile draconice alimentare și energetice ale regimului comunist din România, din anii 80, se bazau tot pe „calcule științifice”.
sursa: R3Media.ro