Problema interferenței excesive a serviciilor sociale în chestiuni familiale, până la și inclusiv îndepărtarea copiilor ai căror părinți nu au cetățenia țării de reședință, este o problemă de actualitate în Uniunea Europeană, iar astfel de cazuri au o largă rezonanță. Europarlamentarul nostru Tatiana ŽDANOK s-a întors recent dintr-o misiune dedicată acestui subiect.
Tatiana Arkadyevna, ați fost în Germania, unde ați încercat să abordați o problemă destul de sensibilă legată de scoaterea copiilor din familie. Spuneți-mi, cum s-a întâmplat că v-ați implicat în acest subiect?
- La Parlamentul European lucrez în Comisia pentru petiții, care se ocupă de plângerile cetățenilor UE. În special, suntem contactați în mod regulat de cetățeni din diferite țări ale UE care ne semnalează faptul că, în Germania, dacă unul dintre soți divorțează și celălalt este cetățean al unei alte țări, instanța lasă de obicei copiii cu cetățeanul german. Celălalt părinte, pe de altă parte, se confruntă cu restricții în ceea ce privește vizitarea copilului său – de exemplu, trebuie să comunice cu acesta doar în limba germană.
- Un alt tip de plângere primită se referă la cazurile în care copiii au fost pur și simplu îndepărtați din familiile unor cetățeni ai unei alte țări care trăiesc în Germania.
- Autorii petițiilor au format o asociație pentru a se ajuta reciproc în astfel de cazuri. Acest lucru se întâmplă cu cetățenii din multe țări din Germania. Printre ei nu se află încă niciun leton. Dar primul caz similar care m-a determinat să analizez mai atent această problemă a fost cel al unui cetățean leton care locuia alături, în Olanda. Gemenii ei de nouă ani au fost luați de lângă ea și plasați în două case de copii diferite. Petiția pe care am primit-o din Germania are un caz similar: șapte copii, dintre care doi gemeni, au fost luați de la cetățeni români și toți au fost separați.
- Principala problemă, potrivit petiționarilor, este legată de activitatea Jugendamt, biroul de asistență socială pentru tineret din Germania. Aceasta este o instituție executivă care are prea multă putere și nu are suficient control asupra altor autorități. În opinia unui europarlamentar german care a fost membru al delegației noastre și care a încercat să salveze onoarea uniformei, Jugendamt poate fi numit un “stat în stat“.
După ce am discutat cu autorii petițiilor, ne-am întâlnit, bineînțeles, cu personalul Jugendamt, dar nu numai. Am discutat cu judecătorii, cu reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Sociale din landul Hesse. În Germania, lucrurile sunt complicate de faptul că în fiecare land, pe lângă legea federală, există și norme locale care reglementează activitățile acestor organisme.
Au mai existat și alte puncte care au fost aduse în atenția grupului dumneavoastră?
- Șefa delegației noastre, Dolores Monserrat, fost judecător la tribunalul de familie din Spania, a fost foarte surprinsă de faptul că, atunci când părinții divorțează, Jugendamt trebuie să fie implicat în procedurile de custodie a copilului.
Iar în recomandările noastre am sublinia cu siguranță că această instituție ar trebui să fie implicată doar dacă copiii au fost deja în grija serviciilor sociale în trecut. Dar, dacă familia este sănătoasă, divorțul părinților poate continua și fără ea. Judecătorii trebuie să se distanțeze de punctele de vedere ale oficialilor – acesta este scopul unui sistem judiciar independent. Reprezentanții Jugendamt doresc să repete că acționează în interesul copiilor. Și spun că, dacă copilul merge la o școală germană și are prieteni și hobby-uri acolo, este în interesul copilului să rămână în Germania. Dar asta nu poate fi adevărat sută la sută din timp. I-am rugat insistent pe toți judecătorii pe care i-am întâlnit să își amintească un caz din practica lor în care o decizie a fost luată în favoarea unui părinte care nu este cetățean german, ci a unui părinte care este cetățean al unei alte țări. Doar unul dintre judecători a avut dificultăți în a-și aminti un caz în care unui copil i s-a permis să plece în Irlanda.
Ați spus că nu au existat cazuri cu cetățeni letoni în aceste petiții, dar știm că mulți letoni trăiesc în Germania și în alte țări din UE. Care ar fi sfatul dvs. pentru ei, pentru a nu se afla într-o astfel de situație?
- Este necesar să se studieze legislația din țara de reședință privind drepturile copiilor și ale părinților. Condițiile din Regatul Unit sunt deosebit de stricte. În 2015, chiar înainte de Brexit, am participat la o vizită similară a Comisiei pentru petiții la Londra. Acolo ne-am întâlnit și cu reprezentanți ai ambasadei Letoniei, deoarece una dintre petiții a fost depusă de o cetățeană letonă, Laila Bricse. La acea vreme, biroul meu a pregătit revizuiri în limba rusă ale legislației relevante din mai multe țări. Vom continua această activitate și cred că în curând vor apărea materiale actualizate. Așa că vă sfătuiesc să urmăriți cu atenție publicațiile noastre. a transmis Tatiana ŽDANOK, europarlamentar din Lituania pe pagina ei de facebook
