Poezie compusa de Poetul Lunii Decembrie, dn. Volodymyr Lukovych
Îngerii, duc în spate greutatea lumii
Îngerii, se hrănesc cu durere, ca s-o micșoreze…
Greu e și amar, dar ei zâmbesc la glume
Îngerii inspiră oamenii, ca ei să creeze.
Îngerii, trimiși pe pământ fără de aripi
Ca să pună paie, unde o să cazi…
Ei te liniștesc, când îți vine să țipi
Când ești tras la fund în mlaștini de necaz…
Când se schimbă timpul au dureri fantome,
Acolo, în spate, unde au avut aripi.
Cântărește greutatea lumii mii de tone…
Făcând bunătate, nu cer nimic în schimb…
Ei ca și Hristos, nu au grijă de modă.
Când merg pe stradă, copiii le zâmbesc.
Să facă bine – au unica metodă,
Să facă bine, ca Tatăl Cel Ceresc…
