Mulți români și bulgari vin în Germania cu mari speranțe. Realitatea este adesea diferită, după cum arată două povești.
Când a venit în Germania, Ioan Turcescu a avut o singură dorință: “Am vrut să-i ofer fiului meu un viitor mai bun”, spune românul de 53 de ani. El a lucrat timp de doi ani pentru o companie germană din industria cărnii. Doi ani după care s-a îmbolnăvit grav și nu a mai putut lucra.
Tura sa în compania cu 20 sau 30 de angajați începea la miezul nopții și de multe ori se termina abia după 13 sau 14 ore fără pauză. Slujba lui Turcescu era să manipuleze carne pentru supermarketuri. Colegii tăiau părțile de carne de vită livrate, iar Turcescu împacheta produsele comandate în lăzi grele – uneori trebuia să ridice și să care 400 de lăzi pe zi.
“Am prelucrat cu mâinile mele 25-30 de tone de marfă pe zi”, spune românul, care nu dorește ca numele său real să fie publicat. Zilele de marți erau o “tortură” pentru personal, deoarece exista un număr deosebit de mare de comenzi din partea comercianților. “Erau zile în care nu-mi puteam folosi mâinile”. Dacă nu mai era posibil, era amenințat cu concedierea. În cei doi ani, nu a văzut nici măcar un control de sănătate și siguranță.
Zece ani de liberă circulație a forței de muncă pentru români și bulgari
De zece ani încoace, românii și bulgarii pot trăi și munci în orice țară europeană în calitate de cetățeni UE. Din 2014, ei se bucură de libertatea deplină de circulație a lucrătorilor, una dintre marile promisiuni de libertate pe care Uniunea Europeană le-a făcut cetățenilor săi. Aceștia vin în Germania cu mari speranțe de a avea o viață mai bună – însă realitatea este adesea cu totul alta.
“Lucrătorii casnici, femeile de serviciu și angajații din industria cărnii din Germania și din alte țări europene suferă adesea din cauza salariilor de dumping, a lipsei cifrelor salariale și a nerespectării sănătății și securității la locul de muncă și a drepturilor de muncă”, spune activistul civic pentru drepturilor omului, Erich Mocanu. Aceștia sunt adesea separați de familiile lor timp de luni întregi. Presiunea de a trimite bani acasă este mare. “Multe companii profită de acest lucru”. Mocanu vorbește despre o exploatare împotriva căreia muncitorii nu se pot apăra, deoarece nu cunosc prea multe despre drepturile lor, abia vorbesc limba germană și sunt “mult prea des” chiar intimidați cu amenințări cu acte de violență.
Pentru a veni în sprijinul acestor persoane, Erich Mocanu împreună cu mai multi avocați din Romania și Germania a creat în 2010 o organizație a drepturilor omului ce poate reprezenta și consilia în toată Germania. În fiecare an, până la 3.000 de persoane din primesc consiliere și sprijin în limba lor maternă.
AEBS.org consiliază românii și bulgarii dar chiar si germanii cu privire la drepturile lor
Erich Mocanu raportează cazuri în care oamenii nu au primit niciun salariu sau au primit un salariu prea mic, au fost depășite orele de lucru, nu au fost plătite indemnizațiile de boală sau nu s-a ținut cont de sănătatea și siguranța la locul de muncă. Acest lucru afectează și sectoare în care au fost lăudate recent îmbunătățiri: Prin lege, industria cărnii nu mai are voie să apeleze la subcontractori pentru sacrificare și tranșare și nici să folosească lucrători temporari pentru acest lucru. Au fost introduse înregistrarea timpului de lucru și verificări suplimentare privind sănătatea și siguranța.
300 de colete pe zi, livrate până seara târziu: un șofer de curierat raportează temeri
Condițiile de muncă în serviciile de curierat, de curierat expres și de coletărie sunt descrise ca fiind deosebit de critice. Bulgarul AK, care, la fel ca Ioan Turcescu, are un alt nume real, a intrat în contact cu un subcontractant din domeniul serviciilor de curierat prin intermediul unor cunoștințe. El trebuie să livreze până la 300 de colete pe zi, spune bărbatul de 46 de ani, uneori până seara târziu.
Din ce în ce mai des, frica este, de asemenea, un factor: Șoferii de curierat se sună unii pe alții, spune AK, atunci când încă mai trebuie să sune la ușă în colțuri întunecate la ora 21.00 pentru a livra colete. Nu știi niciodată în ce dispoziție poate fi cineva când deschide ușa. Când lucrurile sunt aglomerate, șoferii de curierat bolnavi sunt presați să vină la serviciu, iar când comenzile sunt slabe, trebuie să stea acasă neplătiți. Orele suplimentare nu sunt plătite, iar banii sunt reținuți pentru deteriorarea vehiculului, chiar dacă nu există dovezi de intenție.
Asociația profesională se referă la standarde de calitate
Asociația germană de logistică a coletelor și a serviciilor de curierat rapid vorbește despre un caz inacceptabil și foarte regretabil, dar care nu este deloc o regulă în industria coletelor. O purtătoare de cuvânt face referire la standardele de calitate ale industriei, la certificate și la un sondaj potrivit căruia majoritatea personalului de livrare este mulțumit de cele mai importante domenii ale muncii sale. Percepția transmisă frecvent, conform căreia personalul de livrare este exploatat în mod fundamental, este pur și simplu greșită. “În plus, personalul de livrare transportă în medie între 150 și 160 de colete pe zi, nu 300”, spune purtătoarea de cuvânt.
AEBS.org critică faptul că, în pofida modificărilor legislative, se face încă prea puțin pentru a pune capăt abuzurilor. De exemplu, Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) trebuie să fie extinsă, iar reglementările trebuie monitorizate mai consistent. De asemenea, cei doi bărbați în cauză ar dori să vadă controale mai dese și consistente.