CCR: Decizia nr. 433/2021 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

CCR: Decizia nr. 433/2021 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - erichmocanu.tv
Last updated:

În vigoare de la 18 august 2021 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 796 din 18 august 2021. Formă aplicabilă la 20 august 2021.

Valer Dorneanu– președinte
Cristian Deliorga– judecător
Marian Enache– judecător
Daniel-Marius Morar– judecător
Mona-Maria Pivniceru– judecător
Gheorghe Stan– judecător
Livia-Doina Stanciu– judecător
Elena-Simina Tănăsescu– judecător
Varga Attila– judecător
Marieta Safta– prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1401 alin. (21) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, ridicată de Gabor Gabor în Dosarul nr. 583/320/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 75 D/2019.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

4. Cât privește soluția de inadmisibilitate, aceasta este argumentată, în esență, prin lipsa legăturii excepției de neconstituționalitate cu cauza, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, legătura cu cauza presupune aplicarea dispozițiilor legale în cauză și pertinența în desfășurarea procesului. Incidența textului în cauza supusă judecății nu trebuie analizată in abstracto, ci prin prisma efectelor pe care le-ar produce decizia Curții, care trebuie să fie utilă cauzei. Referindu-se la elementele concrete ale cauzei, reprezentantul Ministerului Public arată în continuare că textul criticat vizează altă ipoteză decât cea în speță. De asemenea, prin criticile formulate se tinde la completarea textului legal, distinct de aspectele de interpretare a legii ce se încearcă să fie atribuite Curții Constituționale. În subsidiar, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat este clar, accesibil și se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia penală nr. 653 din 21 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 583/320/2018, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1401 alin. (21) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Gabor Gabor într-o cauză penală.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul legal face discriminare între inculpații care au fost condamnați în străinătate și cei condamnați în România, în sensul că prin recunoașterea hotărârilor străine în condițiile impuse de acesta, primii nu pot beneficia de deducerea perioadelor de detenție executate în străinătate în baza unor hotărâri de condamnare. În opinia autorului excepției, condiția suplimentară impusă, și anume aceea a executării pedepsei în întregime sau considerarea acesteia ca fiind executată, conduce la nașterea situației discriminatorii menționate, câtă vreme în privința persoanelor condamnate de o instanță română nu este necesar ca pedeapsa să fie executată în întregime sau constatată ca fiind executată pentru ca apoi să se constate incidența cazului de deducere a pedepsei deja executate, prevăzut de art. 40 alin. (3) din Codul penal. Se precizează în acest sens și faptul că instituția liberării condiționate este reglementată diferit în sistemele judiciare ale fiecărui stat, astfel încât condițiile liberării, fracțiile de pedeapsă executate și chiar noțiunile de „pedeapsă considerată ca fiind executată“ pot diferi. Se poate ajunge astfel „la situația absurdă“ ca un condamnat liberat condiționat (cazul său), însă cu un rest de pedeapsă de o zi, să nu poată beneficia de recunoașterea hotărârii străine, doar pentru că autoritățile judiciare străine au decis să îi acorde „beneficiul“ unei liberări condiționate care, în realitate, ajunge să îi creeze o situație defavorabilă, prin punerea sa în imposibilitatea de a i se recunoaște hotărârea străină de condamnare.

7. Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția este neîntemeiată. Textul legal criticat se aplică în mod egal și nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în aceeași situație, de a fi condamnate într-un stat străin, și care urmăresc recunoașterea hotărârii de condamnare, dar care nu pot beneficia de această recunoaștere decât în măsura în care pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin.

8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, raportul judecătorului-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 1401 alin. (21) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală a fost republicată, cu renumerotarea textelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019. Soluțiile legislative criticate se găsesc, într-o redactare identică, în art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, având următorul cuprins: “ Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv“. Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra textului de lege în noua numerotare, adică asupra art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

12. În susținerea neconstituționalității dispozițiilor criticate se invocă prevederile art. 16 alin. (2) privind principiul egalității în drepturi și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, cu raportare la art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și interzicerea discriminării.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost motivată, Curtea observă că întreaga construcție a argumentării pornește de la compararea regimului juridic aplicabil persoanelor condamnate în străinătate, care intră sub incidența normelor criticate, și cel aplicabil persoanelor care au fost condamnate de o instanță română, cărora li se aplică instituția contopirii pedepselor pentru infracțiuni concurente, reglementată de art. 40 din Codul penal.

14. Autorul argumentează discriminarea și încălcarea dreptului la un proces echitabil susținute prin aceea că, în cazul primei categorii de persoane, se impune ca pedeapsa să fi fost executată în întregime sau să fie considerată ca fiind executată în statul străin, pe când în cazul celei de-a doua categorii de persoane „nu este necesar ca pedeapsa să fie executată în întregime sau considerată ca executată, pentru ca apoi să se constate incidența cazului de deducere a pedepsei deja executate prevăzute de art. 40 alin. (3) din Codul Penal“. Practic, nemulțumirea autorului este determinată de faptul că, în cauza sa, „cererea de recunoaștere a hotărârii din Austria în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul Austriei a fost respinsă“ deoarece, potrivit textului de lege criticat, pedeapsa la care a fost condamnat „nu este considerată executată“. În acest context se realizează compararea regimului juridic aplicabil recunoașterii hotărârilor judecătorești străine în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, reglementat de legea specială, cu cel al contopirii pedepselor, reglementat de Codul penal, și se fac o serie de considerații care pun în discuție modul de reglementare a unor instituții de drept penal, precum liberarea condiționată, în diverse legislații, respectiv efectele juridice din perspectiva interpretării și aplicării legii incidente în cauză.

15. Or, așa cum a reținut Curtea Constituțională într-o jurisprudență constantă, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, și Decizia nr. 123 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 19 mai 2021, paragraful 12.

16. Cât privește efectele juridice din perspectiva interpretării și aplicării legii incidente în cauză, această problematică excedează, de asemenea, controlului de constituționalitate. În acest sens, Curtea a reținut că „a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 372 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 octombrie 2019, și Decizia nr. 62 din 28 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 9 martie 2021).

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabor Gabor în Dosarul nr. 583/320/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 iunie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANUPrim-magistrat-asistent, Marieta Safta