În contractele de închiriere de apartamente de astăzi, acordul privind furnizarea unei garanții de către chiriaș este normal. Conform § 551 BGB, o astfel de garanție pentru chirie (= Kaution ) poate ajunge la maximum de trei ori chiria datorată timp de o lună fără costurile de exploatare prezentate sub formă de sumă forfetară sau plată în avans. Cu alte cuvinte: punctul de referință pentru suma depozitului este așa-numita chirie la rece.
În cazul în care chiriașul trebuie să furnizeze aceasta ca o sumă de bani, el are dreptul să plătească depozitul în trei rate lunare egale. Prima plată parțială se datorează la începutul contractului de închiriere. Plățile parțiale suplimentare trebuie efectuate împreună cu plățile imediat următoare de închiriere.
Abordarea adesea populară a proprietarului de a face ca predarea cheilor să depindă de plata completă anterioară a depozitului constituie un acord ineficient, deoarece conform § 551 BGB orice acord abatere în detrimentul chiriașului este ineficient.
Un depozit reprezintă o garanție pentru proprietar în ceea ce privește îndeplinirea tuturor obligațiilor ce revin unui chiriaș. Proprietarul poate, prin urmare, să facă uz de depozit în cazul în care chiriașul nu își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile.
Atâta timp cât chiriașul plătește chiria în mod corespunzător și respectă prevederile contractului de închiriere, proprietarul nu poate folosi depozitul. De regulă, problema utilizării depozitului se pune doar atunci când închirierea – indiferent de inițiativa – a ajuns la sfârșit. De obicei, chiriașii trebuie să efectueze reparații cosmetice în momentul rezilierii contractului de închiriere, să golească complet încăperile, să elimine gunoiul existent, să returneze toate cheile predate la începutul contractului de închiriere etc. Să plătească costuri suplimentare.
Nu există un termen legal specific care să-l oblige pe proprietar până la momentul în care acesta trebuie să ramburseze chiriașului depozitul. Pe de altă parte, desigur, acest lucru nu înseamnă că un proprietar poate sa tina o veșnicie garantia. Mai degrabă, circumstanțele cazului individual sunt decisive. O astfel de circumstanță poate fi, de exemplu, o determinare a stării apartamentului după ce chiriașul s-a mutat. În plus, o factură pentru costurile suplimentare. De regulă, se poate presupune că un proprietar va avea la dispoziție aproximativ 3-4 luni pentru a rambursa depozitul.
În cazul în care apartamentul este returnat în cursul anului, proprietarul poate, de exemplu, să rețină o parte din depozit până la achitarea costurilor accesorii. Proprietarul poate baza suma pe suma plătită cu restanțe în ultimii ani. Cu toate acestea, suma rămasă din depozit trebuie returnată chiriașului.
Majoritatea Chiriașilor au idea că primeasc garanția în ziua returnării apartamentului, dar aceasta idee este incorectă, întrucât proprietarul poate stabili doar din această zi dacă are pretenții împotriva chiriașului și trebuie, de exemplu, să cheme meșteri. sau specialiști.
Multi chiriasi incearca sa evite aceasta perioada, de exemplu neplatind nicio chirie in ultimele 2-3 luni pentru a-l obliga pe proprietar sa deduca depozitul. Cu toate acestea, această abordare este de-a dreptul periculoasă:
Niciun proprietar nu trebuie să se implice în asta. Un proprietar poate da cu ușurință în judecată chiriașul pentru plata chiriei care nu a fost plătită. Deoarece acestea sunt pretenții pure de chirie care sunt convenite contractual, astfel de procese sunt de obicei câștigate de proprietari, astfel încât chiriașul trebuie să plătească în continuare toate costurile legale.
Organizația AEBS.org va pune la dispoziție un formular, care trebuie sa îl completați impreuna cu proprietarul atunci când predați apartamentul înapoi la proprietar: https://bit.ly/3lwvUD6
Citeste si: https://preprod.erichmocanu.tv/predare-apartament